Pisica avea un aer leneş, părea plictisită. Nici măcar nu mai dădea din urechi.

– Nu ştiu ce are pisica, zise doamna.

– Dar, dragă, pisica este absolut sănătoasă, zise domnul. Veterinarul a controlat-o acum două luni şi a zis că e absolut sănătoasă.

– Pisica are ceva, asta e absolut sigur, zise doamna. Precis că pisica are ceva.

Domnul ridică din umeri.

– Pisica are ceva! nu se lăsă doamna.

Domnul începea să se enerveze.

– Pisica! Pisica! o îngână el pe doamna. Pisica! Astăzi atâta ştii, pisica.

– Da, pisica, întări doamna. Pisica e bolnavă.

Pisica avea un aer plictisit. Nici măcar nu mai dădea din urechi. Autorul nu ştie la ce se gândea pisica, dar autorul crede (scuzată fie-i nepermisa imixtiune în gândurile personale ale pisicii) că pisica se gândea la ceva scabros, dar de nerealizat (cel puţin în cursul acestei scurte vieţi, asta după părerea pisicii). De asta pisica era plictisită. Pisica era perversă, asta e sigur.

– Oare ce are pisica? întrebă doamna.

Domnul sună la veterinar:

-Doctore, pisica…

– Ce are pisica? întrebă veterinarul.

– Pisica e bolnavă, interveni doamna.

– Pisicile nu se îmbolnăvesc aşa uşor, zise doctorul

Asta păru să-i dea speranţe doamnei.

– … dar şi când se îmbolnăvesc, e jale, continuă doctorul.

– Veniţi să vedeţi pisica, sugeră domnul.

– O să vin să văd pisica, zise veterinarul, şi, după o oră, era la uşă şi ţinea în mâna stângă o punguţă cu şoareci. Pisica se învioră imediat.

– Aha! zise veterinarul, asta era! Şoarecii!

Pisica vroia să mănânce şoarecii, asta-i clar.

– Pisica vrea să mănânce şoarecii! observă domnul.

– Îîîuah! zise doamna.

Veterinarul îi întinse doamnei şoarecii.

– Daţi-le drumul la şoareci, zise veterinarul, dacă pisica e sănătoasă, o să fugă după ei.

– Ţine pisica până dau drumul la şoareci, îi zise domnul doamnei.

Şoareci nu voiau să iasă din punguţă. Autorul crede că şoarecii văzuseră pisica, şi de asta nu voiau să iasă din punguţă. Domnul scutură cu cruzime de punguţă, şi şoarecii căzură prin încăpere.

– N-ar fi mai bine să închideţi uşa la cameră? întrebă cu naivitate veterinarul.

Domnul se uită lung la punguţă.

– Trebuia mai întâi să închideţi uşa, zise veterinarul. Acum precis că o fie şoareci prin toată casa.

Domnul înghiţi în sec. Doamna începu să tremure.

– Îîîghhîî… zise cumva ciudat doamna şi dădu drumul la pisică. Pisica se apropie de domnul şi mirosi punguţa.

– Aşa, zise domnul, prinde toţi şoarecii! Imediat!

Pisica începu să se frece de piciorul domnului. Pisica începu să toarcă.

– Va trebui să prindeţi şoarecii, zise veterinarul, or să vă roadă hainele.

Doamna începu să plângă.

– Calmaţi-vă, doamnă, pisica e sănătoasă, zise doctorul.

– Trebuie cumva să prindem şoarecii, zise domnul şi apucă pisica de spinare. Să prinzi şoarecii, auzi? ţipă domnul la pisică.

Pisica se sperie şi-l zgârie pe domnul, apoi fugi prin casă. Şoareci o văzură venind şi fugiră din ascunzătorile lor în alte ascunzători, mai sigure.

Doamna începu să ţipe şi sperie şoarecii (care, după părerea autorului, erau destul de speriaţi şi aşa, sărăcuţii). Şoarecii se speriară aşa de tare, că se ascunseră (unii) în dulap. Pisica începu să miroasă la dulap.

– Pisica miroase la dulap, observă domnul.

– A dat de şoareci, zise veterinarul.

– Pisică, prinde şoarecii! ordonă domnul.

Pisica îi auzi vocea şi fugi.

Domnul se supără aşa de tare pe pisică, că jură să n-aibă parte de salar dacă nu prinde, el cu mâna lui, toţi şoarecii.

Veterinarul zise că pisica, după cum s-a văzut, e sănătoasă, dar că el, veterinarul, îşi vrea şoarecii înapoi întregi şi vii.

Domnul zise că face el ceva pe şoarecii veterinarului.

Veterinarul, la auzul unei asemenea necuvinţe, se supără straşnic şi zise că el e un om bun, dar dacă şoarecii păţesc ceva, o să fie vai-şi-amar de domnul.

Iar domnul începu să urle ca turbat la veterinar, zicându-i în fel şi chip.

Veterinarul zise că el ia notă de tot ceea ce a zis domnul, şi că o să vadă el domnul mai târziu.

Iar domnul îl pocni pe veterinar drept între ochi, cu pumnul, iar veterinarul căzu pe un şoarece şi-l omorî instantaneu.

– Asta pune capac la toate, zise veterinarul, şi se ridică de pe jos. Promit că o să plătiţi pentru toate astea. O să am grijă.

Imediat după aceea, veterinarul plecă foarte supărat. La uşă se împiedică de pisică şi îi trase un picior. După care veterinarul o luă la fugă, că domnul aruncase după el cu vaza.

Câteva zile după aceea, şoarecii roaseră pisica.

De ciudă, domnul îl pândi pe veterinar, dar acesta era prevăzător şi, pe ascuns, îl stropi pe domnul cu valeriană, de se îndrăgostiră de el toţi cotoii din cartier. Domnul îi lovi cu piciorul până îi alungă, dar cotoii se ţinură pe furiş după el până acasă. Doamna îi zise că miroase urât, iar un cotoi mai îndrăzneţ intră pe horn şi se murdări straşnic cu funingine. Domnul lovi cotoiul cu piciorul aşa de tare, că bietul cotoi muri şi-l roaseră şoarecii. Câteva zile după aceea, şoarecii au murit intoxicaţi cu funingine, iar câteva zile după aceea a început să miroasă prin casă a hoit. Domnului i se năzări că el miroase a hoit, iar doamna zise că ea nu suportă ca domnul să umble neîngrijit şi nespălat, şi că ei asta nu-i place la domnul, că umblă nespălat. Şi doamna dădu pisica drept exemplu de curăţenie. Iar domnul jură să n-aibă parte de salar dacă doamna nu încetează imediat cu tâmpeniile.

Doamna se supără pe domnul şi începu să ţipe la el.

Domnul începu să se enerveze şi o rugă pe doamna să termine cu prostiile.

Doamna continuă să ţipe la domnul. Drept urmare, domnul o pocni pe doamna între ochi, cu pumnul. Aşa că doamna luă drumul pisicii.

 

 

Scriptor

 

Dan Chiriac (Kyre) on Linkedin
Dan Chiriac (Kyre)
Born in 1977 in România.
Co-founder of "Şcoala de la Victoria" literary movement & magazine (1999-2000, Braşov, România).
Author of short-stories & micro-novel books, written in an humorous & absurd manner.
Promoter of the idea that Romanian language (limba română) can give world-class literature.

http://carturesti.ro/carte/bolundu-207215

http://carturesti.ro/carte/gilda-258236
http://www.libris.ro/gilda-kyre-ARN978-973-8984-62-2--p862708.html

http://www.libris.ro/agonie-de-primavara-kyre-ARN978-973-8984-66-0--p970058.html
0 Comments

Leave a reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

CONTACT US

Send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending

©2018 Promocave.com part of the #Promocave Family

Shares
or

Log in with your credentials

Forgot your details?