GILDA / PREFAŢĂ (Manuscrisul)

I). Acest manuscris, întocmit cu cerneală vişinie, a fost găsit între ruinele fumegânde ale unei case de pe strada Speranţei din oraşul D***; manuscrisul a scăpat ca prin minune parţial intact dintr-un violent incendiu ce a mistuit respectiva casă. Destinul acestui manuscris este destul de curios şi se cuvine menţionat: după ce a ars aproape în întregime, manuscrisul a ajuns în mâinile unui anticar din oraşul vecin L***, care, în timpul marii crize de hârtie igienică din 1967 l-a folosit pe post de ştergătoare în latrina proprie. Apoi, acelaşi anticar a vândut manuscrisul pe bani grei unei babe snoabe originare tot din L***, babă ce avea mania de a arde câte o pagină de manuscris în fiecare zi onomastică a vreunui sfânt, cu condiţia ca acea zi să fie consemnată în calendarul catolic oficial. După moartea bătrânei, manuscrisul a trecut, prin testament, în mâinile risipitoare ale unui nepot al acesteia, cunoscut parior în L*** şi în împrejurimi, ocazie cu care dosul paginilor au servit destul de bine pentru întocmirea unor chitanţe de datorie. La moartea pariorului, manuscrisul a fost vândut prin licitaţie publică, alături de alte posesiuni ale defunctului, banii obţinuţi servind la acoperirea unei părţi a datoriilor sale. Astfel, manuscrisul a ajuns în posesiunea unei nepoate a reputatului literat P.T. Velicitaru şi, absolut întâmplător, a căzut sub ochii acestuia. P.T. Velicitaru a fost izbit de stilul absolut original al scriiturii şi astfel manuscrisul, sau mai exact – ceea ce a mai rămas din el – a văzut lumina tiparului la prodigioasa editură din L***.
Criticii literari de mai târziu au recunoscut în grafia manuscrisului topica, stilul şi rotunjirea literelor tipice maestrului Dromichaites Polilogea din D*** şi astfel, după ani de peregrinări, astăzi manuscrisul (ceea ce a mai rămas din el) odihneşte în muzeul oraşului D***, alături de alte relicve ce au dus faima acestui oraş pînă dincolo de hotarele patriei.
Paternitatea manuscrisului a fost întărită şi de poemele aflate în text, poeme care fac parte dintr-un şir neortodox de poeme de dragoste aparţinînd maestrului Dromichaites Polilogea. Nici manuscrisul de poeme nu a văzut lumina tiparului în cursul vieţii autorului său; poemele nu au apărut în volum nici până în ziua de azi.
Titlul textului a fost dat de acelaşi manuscris de poeme, poeme intitulate identic cu personajul feminin al acestui manuscris de proză.

II). Din cauza serioasei deteriorări a manuscrisului original, după îndelungi procese de conştiinţă, reputatul P.T. Velicitaru a decis o reorganizare a textului. Cu meticulozitate, fragmentele de manuscris au fost ordonate într-o probabilă (dar veridică) formă; deşi manuscrisul nu prezenta nici un semn că ar fi fost organizat pe capitole, acolo unde continuitatea textului lipsea, P.T. Velicitaru a introdus subtitluri, cât mai asemănătoare de stilul adevăratului autor; de asemenea, a mai folosit formula „lipsă în manuscris”; corectorul şi-a permis să explice în câteva cuvinte (acolo unde era cazul) textul lipsă, aşa cum l-a dedus el. Intenţia corecturii a fost de a suplini prin puţine cuvinte multele pagini care lipseau din manuscris; corectorul şi-a rezervat dreptul de a aşeza aceste subtitluri acolo unde conştiinţa şi îndelungata lui practică pe domeniul literar au crezut-o de cuviinţă.
Rămas încă incomplet, manuscrisul este mult mai uşor de citit, deşi nu este tot la fel de uşor de înţeles. Oricum, textul se constituie într-o veritabilă variaţie literară, o formă a romanului de dragoste cum n-a mai existat până acum pe meleagurile strămoşeşti. Abscons pe alocuri, obscur în altele (iar faptul că acest tot este constituit din fragmente pe care trecerea necruţătoare a timpului şi joaca inconştientă a oamenilor l-au redus la forma actuală, care oricum nu este prea coerentă) textul se relevă (eventual la o a doua citire) ca o impresionantă saga a omului, o epopee a iubirii şi a măreţiei omeneşti.

III). Cititorul trebuie avertizat că ar putea găsi acest text pe piaţă şi în alte versiuni. Prin glasul meu, editura avertizează că versiunea P.T. Velicitaru este cea mai coerentă, cea mai corectă din punct de vedere profesional şi singura completă.

Dumitru Carnecrudă

COMO ANTES

May 25, 2016

RESPIRARTE ES MI DESTINO

May 25, 2016

Leave a Reply