SCRISOAREA LUI NILĂ DIN CÂMPULUNG CĂTRE PRETINUL SĂU NICOLAOS

Recent apărut la suprafaţă din arhivele mânăstirii Sâmbăta din Transilvania, Scrisoarea lui Nilă din Câmpulung face obiectul unei mari controverse între istorici, susţinută şi desfăşurată pe mai multe nivele:

a. autenticitate: două tabere adverse (prof. N. Papacostea pentru şi prof. D. Şerban contra) se confruntă pe tema autenticităţii manuscriptului; tabăra Papacostea aduce argumente pertinente în favoarea autenticităţii (caracterul slavon, limba valahă arhaică a sec.XIV), iar tabăra Şerban se bazează pe analizele de laborator, argumentând că în epocă nu exista hârtia şi nici acel tip de cerneală. Nici n-o să ne referim la opiniile pseudo-istoricilor (Păunescu, Vadim Tudor) care încearcă să acrediteze ideea că în Valahia ar fi existat în epocă tehnologii mult mai avansate decât în restul continentului;

b. datarea: sec. XIV – tabăra Papacostea + Şerban, sec. XVII-XVIII – tabăra Dumitru + Vlasie. Din punctul nostru de vedere, acest aspect este irelevant, pentru că argumentaţia noastră urmăreşte relevarea aspectului medical al textului, precum uluitoarea modernitate (în stil şi concepţie!) a celui ce l-a conceput. Din păcate, Nilă din Câmpulung (cel mai târziu sec. XVIII) este mult mai modern decât majoritatea românilor sec. XXI.

Scrisoarea începe prin calde urări de bine pentru Nicolaos din Kronstadt şi prin evocarea unei atmosfere de prietenie şi întrajutoarare între cele două personaje, petrecută în vremuri de demult (iară Laiotă boiariul când a vrutără a stârpi harapul cel degrabă sugătoriu de aghiazmă din pivnicele boiereşti la noi a venitără Buyulea harapul cu vaiet şi plânset de l-am scăpat de fierul ars în foc).
Intrarea treptată în subiect – starea precară a Ţărilor Române – evocă condiţia lăcuitorilor, supuşi vitregiei vremurilor şi a oamenilor.
Evocarea sugestivă a regimului alimentar şi a mentalităţii face din Nilă atât un nutriţionist, cât şi un fin psiholog.
Se ridică ideea uluitoare (în epocă! pentru că în zilele noastre este extrem de controversată) a randamentului organismului în condiţiile de stres extrem. În cazul lipsei de alimente cauzate atât de stricarea ţării de incursiunile de pradă ale turcilor şi tătarilor (cât şi dorinţei de dominaţie a regatelor vecine – Ungaria şi Polonia), Nilă afirmă îmbunătăţirea randamentului absorbţiei la nivelul întestinal: iară nenorociţii lăcuitori ajunează cu săptămâna de năvoie şi unii macină scorţă de copac şi lemne ca să le ţie de foame. Ori, lemnul (scoarţa de copac) este prea puţin bogată în elemente nutritive şi conţine multă materie inertă şi celuloză, care nu e digerabilă. Uluitor e faptul că sărmanii de iei dzice că să satură şi râgâie mulţzumiţi după o masă cu copac decât că trebuie să beie multă apă. Ni se pare indubitabil că valahul din epocă îşi dezvoltase un organism capabil să absoarbă celuloza la nivel intestinal şi să o transforme în nutriment.
De asemenea, căderea vertiginioasă a nivelului de trai e foarte plastic exprimată de Nilă din Câmpulung: dzice că iera plin şleathu de urme de om făcute cu burta plină. Da acuma ori nu mai ie oameni ca să lase urme, ori să mistuie totu bine şi nu să mai elimină nimica. Şi mai dzice Nilă: iară de prinde vreunul porcu’ ce sălăşluieşte prin codrii dei dzice mistreţu, mânâncă până cade latu de îmbuibare şi să umflă de n-ai mai văzut. Ori asta nu poate să însemne de cât un lucru: silit prin stres (lipsă) să îşi îmbunătăţească randamentul, în momentul în care valahul mănâncă hrană, acest nou sistem digestiv îmbuntăţit o absoarbe în totalitate, ceea ce duce la supradimensionarea pe termen scurt o valahului respectiv.
Interesantă e şi concepţia psihologică a decăderii situaţiei materiale: dzice că mai bine stă la ei pe moşie şi să nutreşte cu luna de pe cer sau cu vântu decât a merge prin vecini ca să hie robi la moghior oriu la turc.
Scrisoarea să închieie prin calde urări de prosperitate (auz de o hiară nouă numită salamu’) adresate lui Nicolaos din Braşov, nu lipsite de o fină ironie (şi nu te ghiftui prea tare ca să nu plezneşti de atâta mâncatu şi mai dute pe la besearecă că mi-a venitu Dumnezău în vis de mia dzisu că a uitat şi cum te cheamă), ceea ce vă urăm şi dumneavoastră.

An algorithm that can pick a best-seller - go figure

January 19, 2016

The Dawning

January 19, 2016

Leave a Reply