STOGUL

 

Soarele era răsărit de mult când Vasile s-a ascuns în stogul de fân. Nimeni nu l-a văzut pe Vasile venind şi nimeni nu avea să-l vadă plecând. Şi asta doar pentru că Vasile nu avea de gând să plece.
E stogul meu!” obişnuia să zică Vasile referindu-se la stogul lui, şi toţi interlocutorii îl aprobau gravi şi în tăcere, cu o scurtă înclinare din cap. Era stogul lui Vasile şi era cel mai frumos stog din toată comuna. Iar asta l-a făcut pe Vasile om mare.
Ştii tu, Vasile, ăla cu stogul…” se spunea despre el când cineva nu ştia cine-i Vasile (cum a fost, de exemplu, cazul reporterului din Capitală, venit în sat în legătură cu stogul, dar neştiind că stogul e al lui Vasile, ba mai mult, nici nu ştia cine e Vasile sau că există un Vasile pe lumea asta).
Vasile în sus, Vasile în jos, stogul cel mai mare, cel mai bine plasat, cel mai rezistent – “noi toţi o să fim oale şi ulcele când în stogul ăsta or să se joace copiii strănepoţilor noştri” – cel mai estetic (asta a spus-o fluierând admirativ reporterul venit din Capitală), cel mai gustos şi cel mai hrănitor. Asta din urmă a spus-o primarul, el însuşi a luat un braţ de fân şi l-a dus la analize – “un kilogram de fân din acesta“, i-a spus uimit şeful laboratorului de analize, “face cât 3,14 kilograme de furaje concentrate de cea mai bună calitate“. Drept pentru care primarul, prin ordin de zi al primăriei, decretase “inviolabilitatea universală a stogului de fân al lui Vasile“. Formularea nu era foarte fericit aleasă, pentru că în acelaşi act se specifica: “Prin prezenta, stogul de fân al lui Vasile este decretat monument, drept pentru care, fără drept de apel, stogul este rechiziţionat şi intră în posesia comunei“. Semna însuşi primarul şi tot el, în aceeaşi zi, a angajat patru paznici care să apere stogul.
Vasile crease stogul în ideea permanenţei. A pus jos, pe pământul gol, un cadru de pari de lemn, lemn alb, de mesteacăn. Peste pari a aşternut întâi un rând de fân; peste primul rând de fân l-a pus pe al doilea, peste acesta pe al treilea, şi tot aşa. La un moment dat Vasile a pierdut şirul rândurilor de fân, dar stogul se rotunjea şi se înălţa frumos, “deja sfidează eternitatea” îşi zicea Vasile privind lacom stogul profilat pe cer.
Iarna prematură a întrerupt munca la stog, dar Vasile l-a protejat, l-a acoperit bine cu paie şi în vârf cu folie impermeabilă, iar în vara următoare Vasile a terminat stogul, şi toţi au venit să-l vadă. Stogul era o minunăţie. “Vasile, eşti mare!” i-a spus admirativ asistentul veterinar şi l-a bătut pe umăr. “Trebuie să recunosc, eşti mare“. Vasile a oftat şi a privit în altă parte.
După două zile a sosit în sat reporterul din capitală, atras de mirajul stogului de fân.
– Tu eşti Vasile, creatorul acestui minunat obiect de artă? l-a întrebat pe Vasile reporterul.
– Da, a răspuns calm Vasile, iar ţăranii (căci erau strânşi grămadă acolo, ca la circ) au izbucnit în râs.
– Care a fost motivul, sâmburele creator, cum de v-a venit ideea…
Reporterul se chinuia, nu găsea termenii – intenţionat, desigur, ca să-şi râdă de Vasile, să-l umilească, să-l readucă la nimic pe acest ţăran proprietar de stog. Ce îi căşunase reporterului pe Vasile, nimeni nu putea spune şi, probabil, nu ştia nici însuşi reporterul. Dar îi căşunase, şi acum încerca să-i arate cine este el, Vasile, şi cine este el, ziaristul, şi care e proporţia dintre ei. Căci, se vede clar, el, Vasile, e un nimic, un nimic cu stog, dar ce înseamnă un stog comparativ cu apartenenţa la redacţia unui mare cotidian? Tot nimic. În concluzie, Vasile e un nimic cu nimic, şi doar dacă el, reporterul, binevoieşte, abia atunci nimicul va redeveni stog, iar el, Vasile, un nimic cu stog.
Dar Vasile nu a răspuns nimic, îşi frământa mintea cu o altă întrebare, cu o problemă gravă. Dacă stogul va fi etern – şi fusese creat ca să fie etern – cum poţi hrăni vaca cu el? Căci dacă hrăneşti vaca, stogul nu mai e etern; iar dacă nu, atunci moare vaca.
Vasile soluţionă problema la modul cel mai simplu: achiziţionă alt fân, şi clădi 7 stoguri micuţe în jurul celui mare. “Seamănă cu Cloşca cu puii de aur!” îşi zise gânditor ziaristul, iar peste un sfert de oră primarul confiscă stogul – cu tot cu pui.
– E stogul meu! i-a zis Vasile primarului, dar primarul a negat liniştit:
– E al comunei şi, prin asta, e al ţării întregi!
Şi, ca o consolare:
– Ar trebui să fii mândru, Vasile! I-ai făcut patriei cel mai frumos cadou.
Vasile a încercat să-şi ia înapoi măcar stogurile cele micuţe, dar primarul a refuzat blând, iar şeful paznicilor l-a avertizat că-l cotonogeşte dacă-l mai prinde pe acolo.
Vasile a fost nevoit să-şi vândă vaca. Cu banii a cumpărat alt fân şi s-a apucat să clădească alt stog, şi mai impunător ca primul şi, poate, chiar mai etern. Dar când primarul a prins de veste, i-a pus pe paznici să-i dea foc şi l-a mustrat blând pe Vasile:
– Ceea ce ai creat tu este caracterizat şi prin unicitate, i-a spus primarul. De aceea, nu putem permite apariţia unui duplicat. Şi, chiar de ai face un duplicat, ce ai obţine? Ţi-ai anihila propria creaţie, i-ai reduce practiv valoarea la zero. De aceea, îţi interzic să încerci să mai faci alt stog!
Şi pentru ca totul să fie în regulă, primarul l-a pus pe Vasile în stare de arest la domiciliu şi l-a avertizat că, dacă iese din casă, paznicii au ordin să tragă.
Vasile a evadat simplu, noaptea. A făcut o momâie din cârpe pe care a îmbrăcat-o cu hainele lui şi pe care a spânzurat-o de grindă, cu spatele la uşă. După care a fugit prin pod, fără să-l simtă paznicii.
Soarele era răsărit de mult când Vasile s-a ascuns în stogul de fân. Nimeni nu l-a văzut pe Vasile venind şi nimeni nu avea să-l vadă plecând. Şi asta doar pentru că Vasile nu avea de gând să plece. Şi, cu toate că stogul a ars complet, au rămas fotografii, filme şi teancuri de mărturii şi procese verbale, datorită cărora stogul lui Vasile nu şi-a pierdut nimic din valoare şi va fi, într-adevăr, etern.

Dan Chiriac (Kyre) on Linkedin
Dan Chiriac (Kyre)
Born in 1977 in România.
Co-founder of "Şcoala de la Victoria" literary movement & magazine (1999-2000, Braşov, România).
Author of short-stories & micro-novel books, written in an humorous & absurd manner.
Promoter of the idea that Romanian language (limba română) can give world-class literature.

http://carturesti.ro/carte/bolundu-207215

http://carturesti.ro/carte/gilda-258236
http://www.libris.ro/gilda-kyre-ARN978-973-8984-62-2--p862708.html

http://www.libris.ro/agonie-de-primavara-kyre-ARN978-973-8984-66-0--p970058.html

https://carturesti.ro/carte/opere-oposume-171705207?p=2

©2020 Promocave.com part of the #Promocave Family

As an Amazon Associate Promocave earn from qualifying purchases

 

CONTACT US

Send us an email and we'll get back to you, asap.

Sending
Shares
or

Log in with your credentials

or    

Forgot your details?

or

Create Account